zambim dar uitam sa fim fericiti. credem dar nu stim in ce. speram dar la lucruri marunte. visam dar sunt de fapt cosmaruri. uram dar nu avem niciun motiv. iubim dar nu suntem iubiti inapoi.
uneori e de ajuns sa te uiti pe fereastra unui tren in timp ce mergi la mare si sa te gandesti, sa ai un dialog cu tine, sa te intrebi, sa iti raspunzi dar sa fi sincer, pentru a-ti da seama ca ceva nu e in regula. e de ajuns sa simti nisipul ud si rece lipindu-se de talpi ca sa te trezesti,sa revi la realitatea reala nu la visul tau in care totul e verde.
goleste-ti paharul. acum e plin. nu il turna in paharul altcuiva, nu il turna nici intr-un alt pahar de-al tau... pur si simplu goleste-l. cum ? asta incerc sa imi dau si eu seama ....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu