Nu mi-am mai plimbat de ceva timp privirea peste sufletul nimanui si nu am mai lasat de mult timp pe nimeni sa-mi alerge prin minte, in afara de el cu ochii lui caprui. Si de nu foarte curand am fost placut surprinsa si extrem de contrariata cand celor doi ochi caprui, despre care am obosit sa tot povestesc, le tinea companie El. Nu stiu cum a reusit sa isi faca incet loc langa sufletul meu. Nu stiu cum si-a tarat trupul langa al meu si sufletul intr-al meu. Ma intreb cum de a reusit sa vina atat de aproapae si sa ramana acolo, el care de obicei pentru fiecare centimetru prin care se apropia de mine, fugea o mila in directia opusa.