Nu mi-am mai plimbat de ceva timp privirea peste sufletul nimanui si nu am mai lasat de mult timp pe nimeni sa-mi alerge prin minte, in afara de el cu ochii lui caprui. Si de nu foarte curand am fost placut surprinsa si extrem de contrariata cand celor doi ochi caprui, despre care am obosit sa tot povestesc, le tinea companie El. Nu stiu cum a reusit sa isi faca incet loc langa sufletul meu. Nu stiu cum si-a tarat trupul langa al meu si sufletul intr-al meu. Ma intreb cum de a reusit sa vina atat de aproapae si sa ramana acolo, el care de obicei pentru fiecare centimetru prin care se apropia de mine, fugea o mila in directia opusa.

Vreau…

Vreau sa ma trezesc intr-o dimineata lenesa de duminica invaluita in parfumul tau, ascunsa sub asternuturile verzi, alaturi de tine. Sa ma intrebi mormait si inca somnoros unde am pus bricheta sau daca lumanarile de aseara inca ard, sa-mi spui suav ca te lasi de fumat de maine, de fiecare maine si sa ma intrebi daca nu vreau si eu un fum.

Vreau sa te joci in parul meu, de care mi-ai spus de mii de ori ca te-ai indragostit iremediabil, in timp ce eu imi ascund fata in perna din dreapta ta, ca doar e dimineata si sunt nemachiata. Vreau sa stiu ca ziua asta e pentru noi, ca o sa amortim in pat povestind cat e-n luna si-n stele, ascultand Tom Jones sau Sting sau melodia aceea de care mi-ai spus acum o vara. Nu-i mai stiu numele, dar imi placea tare mult, era trista asa ca mine acum, melancolica si visatoare in acelasi timp. Vreau sa masuram timpul in saruturi si iubirea in imbratisari.