Set me on fire .

Do you know what its like to be lonely? To be truly, deeply lonely? I don't mean alone. I mean standing in a room full of people you are supposed to love and feeling no connection. Feeling emptiness where empathy should be. Loneliness is gut-wrenching. It is waiting for a message you won't recieve, a phone that will not ring, invitations that won't be given. It is finding connection to a book, a tree, a kitten, but not a human. It is vulnerability and self-loathing, it is the inability to be with anyone but yourself, and hating it. Loneliness is a disease, don't forget that. And sometimes there isn't a cure. Some of us are destined to walk this planet alone.

Fericireeeeee

Da,este cel mai tare sentiment,pentru ca simti cum totul e intreg,simti cum viata ta are un sens,simti cum totul e ... diferit.
Universul te striveste,iar inima iti explodeaza... esti aruncat intr-o tornada,in care(spre uimirea mea)...te simti intreg si folositor cuiva special...Sincer? Ma bucur,I'm having the time of my life... Imi place sa fiu izbita de valuri si soarele sa ma mangaie dupa..e extraordinar.
Iti place sa urmaresti fiecare detaliu,fiecare cuvant,fiecare gest minuscul care este facut... Te innebuneste,nu te lasa sa dormi...iar cateodata mai uiti sa respiri din cauza lui.
Iubesc sa fiu iubita,asta e purul adevar...zambetele,lacrimile,rasetele,glumele,sentimentele adunate...fiecare se provoaca pe el insusi sa o faca pe cealaltata persoana sa se indragosteasca...si uimitor:amandoi se indragostesc pana peste cap si se simt loviti cu forta de catre chestia asta numita dragoste :D
Fericirea e in fiecare din noi,doar trebuie sa gasesti pe cineva special care sa o lase libera...

Pulbere.

Nu intelegi ca e genericul final,nu gandii,nu respira,nu vorbii,nu te panica.Totul este asa cum trebuie sa fie,fara pauze stupide,fara ganduri stranse la un loc,fara nimic..eram noi doi si..universul..
Da,universul este ceva extraordinar imi imaginez ca fiecare stea,fiecare pulbere de stele...are o poveste,cu un inceput si un sfarsit tragic..sau poate fiecare piatra pe care noi o aruncam spre cer devine o stea ..se intoarce la un moment dat la noi...asta este adevarul,tot ce faci se intoarce la un moment dat impotriva ta..nu ai ce sa-i faci,e ca si cum nu vrei sa respiri dar respiri..e involuntar.

Fiecare clipa petrecuta cu "acel cineva" formeaza o nebula,un coridor plin de vise..cu goluri..impliniri si trairi intense..asa se formeaza,iar de afara se vede superb.Stelele sunt sperante care la un moment dat se vor transforma in pulbere,pulbere de stele..nebula va absorbii pulberea pentru a hranii visele si momentele..o culoare aprinsa ce incet,incet se stinge..da,e fericirea apusa,pentru ca omul doreste ceva ce nu poate avea,dar totusi el continua sa creada ca poate ajunge acolo,dar e in van.Fericirea pe care tu crezi ca ai gasit-o este defapt o inlocuire a subconstientului tau pentru a nu innebunii,pentru a nu claca,pentru a nu da gres.
Crezand ca ai gasit fericirea nebula se stinge,dispare si se tranforma intr-o stea care la un moment dat se va transforma din nou..si din nou..pana cand vei obosii si vei crede minciuna in care traiesti,adica fericirea impusa de creier,dar nu de inima...intr-n fel sau altul supravietuiesti,greu..dar..reusesti.Dupa aceea nu mai ai asteptari de la propria persoana,uiti...si incepi sa iti dai seama ca te-ai indragostit de o iluzie a propriei dorinte..devine un viciu..sa iti doresti ceva ce nu poti avea.
E greu,nimeni nu a spus ca este usor...dar,accepta.Universul contribuie la tot ceea ce tu faci/alegi in viata,fiecare clipa este o stea ce usor usor piere si intra in nebula...
Respira.

Fericire pe o raza de soare?

Cand toti spun ca te-ai schimbat,ca de la o vreme esti diferit/a...si..din pacate stii si tu asta,atunci iti dai seama ca fericirea a disparut,dar nu in totalitate..cred ca m-am plictisit sa fiu fericita mereu,pana accum am pus o perdea subtire intre cum sunt eu cu adevarat in momentul de fata si cum ma comport.

Lumea asta te obliga sa faci sacrificii,sa renunti la unele persoane pentru a primii altele in viata ta..parca a devenit totul gri..of...nostalgie coplesitoare.Incearca sa iti dai seama ca tot ce ti se intampla..absolut tot..iti da o lectie,intr-o cantitate mai mare sau mai mica,iar eu una mi-am dat seama de un lucru:~Stop wasting your time on people who don't love you!~

Da,asa simplu,mi-am dat seama de asta din mai multe lectii,dar tie cititorule ti-am spus-o direct..poate iti vei da seama si tu de asta sau deja ti-ai dat pentru ca atunci cand vezi ca esti doar inca un om pe planeta asta imensa..vrei sa iesi in evidenta,sa fii special,esti doar inca o culoare din paleta imensa de acuarele..poate ai o nuanta frumoasa,dar sigur o mai are cineva asa ca obisnuieste-te si treci peste:)

Uneori amintirea care insoteste rememorarea este placuta,cateodata este un val imens de regret despre ce-a fost sau ce-ar fi putut fi,alteori iti dai seama ca a fost doar un balon de sapun spart de un copil superficial..si raman doar stropii minusculi de sapun care iti ating fata..pfff..in momentul in care mi-am dat seama de asta inghiteam in sec..nu stiu de unde vine atata tristete..mi-au taiat aripile sau doar mi-au pus un obstacol mai greu de trecut?

I don't know what I feel anymore.

O dilema , da , lumea e o scena..in care din pacate actorii joaca prost , in care cateodata ai trac..iti uiti replica si nu iti mai amintesti nimic din ce aveai de gand sa faci , spectatorii sunt dezamagiti , isi iau gandurile,sentimentele si increderea ... si.. pleaca.
Ramai singur , pustiit si amagit.. te gandesti inca odata la tot ce ai facut , cauti momentele in care puteai sa nu dai gres , cauti momentul in care puteai sa impresionezi... cauti momentul in care puteai sa zici nu...dar nu regret nimic , nu regret ce am facut , ce fac sau ce voi face cu viata mea pentru ca imi place necunoscutul , imi place senzatia aia cand nu stii de ce faci acel lucru si stii ca nu e bine dar continui pentru ca iti place , iti place sa fi liber, sa fi tu!
Nu stiu ce mai simt , nu stiu ce gandesc , nu stiu ce sa aleg , nu stiu ce sa fac , sentimente adunate la un loc..sunt prea multe , iar in mine se formeaza o furtuna..da , o furtuna de sentimente care nu te mai lasa sa faci nimic..
Impreuna cu noaptea incerc sa imi fac ordine in propria persoana , dar nu prea reusesc , adorm..dar ma trezesc in mijlocul noptii...ma uit in oglinda si parca nu mai stiam cine sunt , o despartire fortata de constiinta mea, am simtit cum mi se strange stomacul..incerc sa gasesc momente fericite din viata mea..ca sa ma inveselesc...imi trec cateva numere prin minte...momente de fericire indesate in inima mea..adanc..bucuria de a fi eu..imi revine ..dar vag..si totusi..fug si uit. Sau uit si fug...nu mai stiu nici eu care este ordinea..
Cred ca sunt o fantoma..sau un suflet pierdut in timp..

Parfum.

Un miros usor de citrice si de vanilie ma loveste in fata,de la vechiul meu parfum..pe care il purtam in vara.Un val imens de amintiri ma napadesc,anumite secvente in care parfumul meu era pregnant la fel ca si amintirea..imi treceau prin minte toate intamplarile cu o viteza incredibila,sentimentele pe care mi le trezeau ma faceau sa ma simt din ce in ce mai mica,vroiam sa evadez din propiul meu cap,dar nu reuseam,eram ca o prizionera.
Imi placea sa imi reamintesc,dar in acelasi timp ma indispuneau groaznic de tare,ma gandeam:"Ce a fost in capul meu?"..zilele lungi de vara ce nu se mai terminau sau cateodata treceau prea repede,glumele stupide,monotonia dar si emotia veri trecute..ma pierdeam in timp,cu doua sau chiar trei luni in urma,realizez ca incercam sa ascund ceva in mine dar care imi rodea constiinta,care imi rodea intr-un fel sau altul orgoliul,da..sunt foarte orgolioasa si asta nu m-a ajutat niciodata..
Imi dau seama ca in vara uitasem de inima mea..si ca destinul se juca cu mine si ca incerca sa ma fure,sa ma ia din realitate si sa ma duca in alt univers..o sa incerc sa uit,chiar daca este imposibil pentru ca amintirile ma urmaresc oriunde..am incercat sa le tratez superficial,sa nu mai imi pese,dar tot ma invadeaza.
Fa-mi o favoare,invata sa faci diferenta dintre bine si rau,dintre o amintire placuta si un cosmar devenit realitate pentru ca cu cat cresti cu atat amintirile se schimba.. va ramane doar fum si acel parfum dulce pe care il adoram..

You wanted more.

Te cuprind si simti cum tot corpul te lasa usor..usor..un zambet care te poate ucide,un apropo care face cat o mie de cuvinte,un gest care face cat o noapte..
Cuvinte aruncate la intamplare dar de fapt foarte bine gandite,ochii aceia in care ar trebui sa te ineci sa iti pierzi cuvintele..clipele de tacere in care va ganditi amandoi:"Oare se gandeste la acelasi lucru?"..momentele cand ai vrea sa indraznesti sa intrebi anumite lucruri dar nu te lasa orgoliul si cateodata prietenii,orele pierdute pe un subiect banal dar in care amandoi sunteti implicati la maxim..
Indrazneati prea mult cateodata dar nu va pasa..pentru ca stiati ca momentul acela petrecut impreuna..e al vostru si numai al vostru.
Uiti cu timpul ce se intampla dar te mustra pe constiinta(sau nu?),cateodata iti amintesti cu placere clipele acelea imbatate de timp..recunoaste..inca iti doresti asta..

Incearca.