Nu cred ca ar trebui sa ma judeci pentru ceva ce nu am facut, dar tu crezi ca mai devreme sau mai tarziu voi face. Oamenii te pot surprinde, oamenii se schimba, unora le pasa, pe uni dintre ei ii cunosti. Pe mine ma cunosti si ar trebui sa sti ca indiferent de ceea ce ai facut tu, indiferent cat de ranita am fost de ce ai facut nu as fi in stare sa iti fac si tie asta. Ar trebui sa ai incredere in mine,pentru ca ti-am demonstrat ca poti si ai de ce sa o faci. In schimb tu ma judeci. Ma pui in fata unui zid legata la ochi si arunci cu rosii in mine si nu esti singura, esti cu ele, pentru ca bineinteles si ele trebuiau sa stie...

Poate inainte sa explici altora ce nu am facut, dar ti se parea ca am de gand sa fac, ar trebui sa vorbesti cu mine. Momentan te urasc. Te urasc din toata inima mea, pentru ceea ce m-ai facut sa par, pentru ca int-un moment scurt am ajuns sa ma indoiesc de mine si pentru ca tu chiar crezi cu tarie ca sunt in stare de asa ceva... te inseli amarnic. Poate in opinia ta nu sunt demna de prietenia ta, sincer chiar nu ma mai intereseaza pentru ca m-am chinuit mult prea mult sa o castig si ti-am oferit-o pe a mea pe o tava, fara niciun fel de conditie si tu ti-ai batut joc de ea, ai profitat de ea iar acum o arunci in cosul de gunoi al altora, nici macar nu mi-o inapoiezi asa zdrobita cum e. Te urasc.

I keep dancing on my own....

alone...

I'm the girl who's never been given a chance, the girl who's always been single, who's always had a crush on a guy that didn't care. I'm the girl who hides her feelings, the girl who doesn't know how to flirt, who's always lying when the tears are falling.I'm the girl who wonders what's wrong with her, the girl who would change for him, who's always thinking about what could have been.

cele mai adanci ganduri ale mele sunt un abis. Nu poti patrunde acolo decat rar, nici eu nu merg prea des pe acolo pentru ca stiu ca nu iesi intreg, nu te intorci normal, sau cel putin nu te intorci la fel...nu vreau sa mint sau sa fiu ipocrita, mi-ai patruns in cele mai adanci ganduri, dar atunci cand ai facut-o te-ai cam speriat si am decis ca e mai bine sa le tin doar pentru mine, sau poate asta e doar parerea mea, nu stiu... tu ar trebui sa imi spui.

Iubesc ploaia, o ador, imi zambeste trista din spatele ferestrei stiind ca imi rascoleste sufletul si amintirile,stiind ca imi aduce aminte de el,de ea,de ei doi, de tine, de mine,de noi, Stie ca ma tulbura mai rau decat orice furtuna sau tornada sau uragan, stie ca e ironica atunci cand se asterne, stie ca oricat ar incerca nu ma poate face sa uit...doar sa dau la o parte si asta numai pana cand va incepe din nou sa cada, Ar trebui sa o privesc si sa incep sa ma departez de sentimentele acestei realitati, dar nu, nu pot. Asta sunt eu, am fost construita sa iubesc din toata inima, sa ma afund atat de tare in noroiul propriilor sentimente incat nicio ploaie sa nu ma poata spala. Oricum momentan o privesc, deci nici macar nu se pune problema sa ma curete, doar ma ameteste, imi invie amintiri... uneori imi iubesc amintirile prima strangere de mana, prima cearta, primul film, cadoul de la tine...alteori le urasc si incerc sa le inghesui intr-un colt, dar nu incap, sunt prea multe greseli, certuri urate, prea multe nimicuri care ne sufoca si de aceea deschid geamul.