You'll always be my favourite "what if".

Inceput de iulie

   Tremura toata sub privirea lui arzatoare; nu era nevoie sa o atinga, era suficient sa o priveasca si ea stia ca se va intoarce exact de unde a plecat. Stia ca cei doi ochi caprui ii erau suficienti pentru a uita ca si-a propus sa uite, stia ca prezenta lui ii era suficienta pentru a ravasi amintiri pe care le credea de mult uitate, sentimente pe care le credea de mult pierdute.
Ar fi vrut sa ii spuna sa se opreasca,sa inchida naibii ochii aia caprui sau cel putin sa nu se mai uite intr-ai ei, ar fi vrut sa il vada plecat, ar fi vrut sa nu mai stie nimic e el asa cum el nu stia nimic de ea de cele mai multe ori.  Ciudat, vroia sa ii semene, sa nu ii pese.. ce fraiera, chiar credea ca poate! Ceea ce nu stia e ca in jocul asta crud nu ea conducea. Atat de dulce ii era amagirea, atat de confortabil abisul in care singura se arunca de fiecare data cand el se apropia incat ii era imposibil sa renunte.
   Dimineata ea va fi cea care va plange, ea va fi cea care va adauga amintirii in scrumiera curata de pe masa. El, isi va aprinde tacticos o tigara, va zambi stiind ca ea se gandeste la el si cel mai probabil va adormi la loc fara sa-si bea cafeaua, amintirea serii trecute ii este suficienta... pentru moment.