luni, 21 iunie 2010

pe o banca in Cismigiu II

,,Intr-o zi o sa il termin." spuse ea plina de hotarare.,,Ce o sa termini?" intreba el plin de nedumerire. ,,Romanul meu."raspunse ea.,,ce?! Scri un roman?" ,,Da;iarta-ma ca nu ti-am spus. Nu am spus nimanui si am vrut sa fie o surpriza pe care aveam de gand sa ti-o arat cand era gata." silabisi fata speriata in incercarea de a evita aparitia unei privi iscoditoare din pe chipul de portelan perfect ce stralucea in lumina apusului.,, Sa inteleg ca acum nu il vei mai termina?" veni imediat sentinta sfasietoare...

duminică, 13 iunie 2010

ciocolata cu menta

Te-ai intrebat vreodata ce ai fi daca ai fi un fel de mancare? Nu, nu ma refer la testele pe care le gasesti pe facebook,hi5 sau alte retele de comunicare de acelsi gen ... ma refer la parerea celor care te cunosc, cei capabili sa se uite la tine si sa isi dea seama fara sa te intrebe daca ceva e in neregula cu tine, sau, din contra, daca esti intr-una dintre cele mai bune zile ale tale ..Oare ei cu ce fel de mancare te-ar asemana ? aaammmnn... ciocolata ( SPER!:-w)
Ciocolata cu menta:x...

sâmbătă, 12 iunie 2010

,,Pe o banca in Cismigiu, parcul lor, mana mica, alba si subtire se cufunda in stransoarea ferma a mainii lui, care parea ca se agata de ea asemenea unui condamnat la moarte care se agata de speranta unei mortii rapide si fara durere. Asa erau EI. El o iubea. Ea il iubea. Acum un timp (pare o eternitate cel putin) se iubeau.. dar mana lui nu se agata cu atata ardoare de finetea mainii mici, ci continua sa rataceasca in abisul in care ea, fara sa vrea, il aruncase. Nu realizase pe moment ca era ca si cand cineva i-ar fi luat aerul, lasandu-l sa respire NIMIC, si totusi lasandu-l in viata, intr-o continua cautare si agonie, menita parca sa il invete ceea ce pe altii viata i-a invatat in moduri mult mai usoare, dar se pare ca asa e ea, viata, uneori tinde sa ii invete , pe cei care deja stiu, in moduri mult mai aspre sa se asigure ca nu trebuie sa revina asupra a ceea ce a mai predicat deja odata.E adevarat, e mult de invatat si intr-un fel ii dau dreptate ei, vietii,nu ai timp sa inveti tot ceea ce ar trebui sa inveti nici macar odata, daca mai esti nevoit sa si repeti atunci incep sa uiti si chiar nu o sa mai ai timpul necesar pentru nimic. Dar lor nu le pasa de timp. Stiau ca dupa cat s-a scurs ( de fapt timpul chiar se scurge? ... eu am vazut in clepsidra nisip.. nicidecum timp, de ce oamenii tind sa ii atribuie timpului calitati pe care nu le are.. cum ar fi ca poate sa se scurga.. e adevarat trece, dar nu se scurge, pentru ca aproape mereu mai ramane)... Deci.. stiau ca dupa cat tmp a trecut lasandu-i pe amandoi sa rataceasca, ar fi mai mult decat inuman daca nu le-ar da macar un ragaz sa se bucure tocmai de ceea ce timpul i-a privat prin crossul sau. Asadar, erau ei, cu toata viata inainte si cu timpul trecand pe langa ei, fara sa ii bage in seama.
Victor( asa il chema pe EL) , zambea de fiecare data cand chipul micut, asemeni unei papusi de portelan, incadrat de buclelei rebele si roscate intra in campul sau vizual. Cumintenia si pragmatismul lui erau imbibate cu viata de catre Irina (EA), mult mai plina de viata si mai implicata in realitatea care ii inconjura.
Ecoul pasilor ei pe marmura alba era mai mult decat orice muzica angelica pentru capacitatile lui auditive, era asemenea sunetului unei ploii torentiale intr-o zi torida de vara.
Asa era si azi.. cald... zapuseala.. parea ca norii refuza cu desavarsire sa acopere razele nemiloase ale soarelui, dar Victor o avea pe ea.. asa ca nu prea ii mai pasa. Irina insa, se plangea continuu si el incerca parca sa invoace zeitatle unei lumi de mult apuse, doar ca sa ii faca ei pe plac. Ea a observat si i-a multumit cu un sarut scurt si fara cuvinte.
Se plimbau, nu am retinut zona, mi-a spus-o odata Irina, dar oricum nu conteaza, nici pentru ei nu conta. El observand ridurile neobsnuite de pe fruntea ei o intreaba, cu o grija aproape parinteasca: ,, Ce ai patit? " . Ea ii raspunde scurt si aproape obraznic, pe un ton care ii trada enervarea:,, Nimic. Vreau sa merg acasa". ,,Acum ?" intreaba Victor nedumerit, surprins de reactia ei neobisnuita. ,,Da" ,, Bine, atunci hai sa mergem acasa. Te conduc. " spune Victor intrigat. ,, Nu . Ma duc singura." raspunde Irinia aproape tipand si pe punctul de a izbucni in lacrimi. El observa si ingrijorat o mai intreaba odata: ,, Ce ai patit? nu-mi spune ca nimc pentru ca e la mintea cocosului ca minti. Spune-mi ce ai, te rog." ,,Nimic, lasa-ma in pace" ii raspunde Irina pe acelasi ton ce tradeaza tumultul de emotii. ,,Nu pot sa fac asta. Sti asta. Stiu asta...Lasa-ma te conduc ca a imi poti povesti." ,, Tu nu intelegi ca nu e nimic de vorbit, nimic de povestit..."

Doua personaje noi..EL si EA, nu EU, doar EA

DE CE unii oameni considera ca pentru o singura fapta meriti sa ti se puna o eticheta asemenea unui borcan de gem, de muraturi, asemnea unui caiet de mate sau pur si simplu asemenea pesoanelor care fac anumite chesti foarte multe ori si mereu gresesc la fel ( daca gresesc) sau mereu jignesc la fel ( daca jigesc ) sau cel putin fac acelasi lucru de mai multe ori asemenea unui tic nervos al carui control este imposibil sa il obtii fara a realiza in primul rand existenta sa si fara o vointa imensa. uneori faci un lucru pentru ca pur si simplu nu realizezi consecintele pe moment, alte ori, desi le realizezi, preferi sa te prefaci ca nu le vezi, sau preferi sa te comporti ca si cand nu ar exista ( apropo de post-ul anterior a considera ca nu vezi anumite consecinte desi sunt chiar sub ochii tai si le onstientizezi se numeste a nu-ti pasa ? )
orice ai alege( sa iti pese sau nu) exista avanaje si dezavantaje. Intrebarea si problema mea sunt: cum le contorizezi? cum alegi ce e mai bine (in funcie de avantaje si dezavantaje) ?
Le numeri? ma indoiesc .. pentru ca nu depinde nimic de numarul lor, mai degraba de taria lor si de importanta pentru individ/ persoana. Si atunci cum iti dai seama de taria lor? in functiie de propriile interese.... dar daca ajungi la o egalitate perfecta? (EL ar zice probabil ca nu exista egalitate fixa, EA, nu EU, auzind asta l-ar cotrazice) si totusi.. se poate .. atunci in functie de ce decizi?....

joi, 10 iunie 2010

...

Exista momente in care sti exact ce vrei sa faci sau ce vrei sa zici si cu toate astea faci sau zici exact pe dos. Sunt acele momente in care anticipezi reactiile celor din jur si cu toate aste nu reusesti sa faci sau sa zici ce vrei tocmai pentru ca iti este frica de acele reactii, tocmai pentru ca ai vrea ca reactiile acelea sa nu ia nastere niciodata. In fiecare dintre aceste momente manifest o ura imensa fata de propria-mi persoana, care oricum se autosupune unui continuu proces de degradare, singura metoda de sustragere fiind mult prea greu de atins.Seamana cu unul dintre acele vise in care alergi, alergi,alergi si nu te mai opresti, nu sti incotro alergi, de ce alergi, pentru cine alergi, nici macar cat de repede... tot ce sti este ca alergi in incercarea ta de a gasi un refugiu din calea "furtunii"... alergi...alergi...alergi si pasii tai ajung parca sa isi piarda si ecoul in drumul lor neoprit, singurul lucru care mai ramane de la inceputul calatoriei esti tu, dar nici tu nu esti acelasi.. esti el.. alt tu;un tu pentru care ziua ta de azi devine ieri si cu fiecare zi de azi se mai adauga un ieri. Dar nu asta vroiam sa spun... vorbeam de degradare.. autosupunere catre degradare... ma intrebam daca nu cumva e molipsitoare? Ma indoiesc.. fiecare face propriile alegeri...Dezamagesti persoane... persoane pe care nu ai crezut vreodata ca le vei dezamagi, doar pentru simplu fapt ca ti mult pre mult la ele si cu toate acestea intr-o fractiune de secunda un intreg univers se poate prabusi sub greutatea unei greseli.. asa e dezamagirea.. naspa!
ce faci cand esti dezamagit..e usor,depinde...ierti,uiti,o iei de la inceput, iubesti,crezi...din nou. Dar atunci cand ai dezamagit pe cineva? cum iti treci piciorul drept in fata piciorului stang si invers in continuare, cand sti ca din cauza ta o lume este distrusa, cum smulgi o caramida dintr-un zid,zdrobindu-l cu intreaga-ti neputinta, fara sa iti pese? te poate invata cineva sa nu iti pese,ori e nativ? si daca e nativ e mai bine ca nu iti pasa,sau nu? cu siguranta e mai usor sa nu iti pese..
Se tinde spre calea usoara si deci spre nepasare...si daca totusi incerci sa lupti cu minotaurii si sa stingi flacarile dragonilor si iti pasa...