si asta fara sa ma gandesc la faptul ca de vreo trei zile tusesc ca un magar insetat care parca nu a mai baut apa de doua secole si fara sa ma gandesc ca febra nu mi-a scazut sub 38 cu 5 asa ca pot fi usor confundata cu un radiator. da, stiu. afara e primavara , e sfarsit de primavara chiar, e cald, e frumos, e adorabil, o vreme superba care indeamna continuu la reverie si toti ii urmeaza cantul plimbandu-se agale pe aleile insorite ale parcurilor,sau alergand grabiti pe strazile aglomerate,sau admirand lumea de oriunde. toti se bucura de primavara tomnatica care ne-a fost oferita, mai putin eu, care consemnata la domiciliu sunt nevoita sa admir doar din spatele geamului toamna primavarateca. soarele auriu poleieste in jocul sau frunzele galbui,imbracandu-le in rochii lungi de seara, frunzele rosii dichisite,adie in vantul caldut,imbracate in rochiile lor de bal, mugurii de pe crengi profita de ultimele lor zile ( caci totusi e toamna)iar ploaia, ei bine ploaia nu vrea, refuza cu desavarsire sa-si arunce melancolia peste trupul dezgolit, dar vesel al lumi de azi, de ieri si din fiecare zi cu soare.
si cu toate astea ,,I'm such a big bloody mess". sunt ca o masina lasata in iarba, sa se descompuna usor, indiferent de vreme...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu