de ce de cele mai multe ori avem asteptari mult mai mari decat ar trebui,mult mai mari decat ne indeamna ratiunea sa avem?mintea incearca sa te opreasca si iti sopteste obsesiv:"ce faci?ce vrei?la ce te astepti?de ce?chiar atat de mult?"iar emotionalul ,pus in fata declansarii unui razboi, nu sta pe ganduri si incepe sa se contrazica cu ratiunea... si iti sopteste in cealalta ureche:"da!poti!asa!atat!nu e prea mult! ai de ce sa speri!". Si s-ar spune ca ratiunea si emotionalul ar porni cu sanse egale in lupta, dar nu ...se pare ca emotionalul castiga, triumfa si adeasea il urmezi chiar daca ratiunea te indeamna sa nu o faci, chiar daca ratiunea iti da milioane de argumente pentru care sa nu o faci,chiar daca iti descrie imensitatea emotii negative pe care evenimentul le va aduce cu sine... dar degeaba!euforia momentului iti lasa falsa impresie ca ai luat decizia buna,dar asta doar pentru a se asigura ca dupa ce va trece iti va lasa un gust mult mai amar. bucuria triumfului aduce cu sine inevitabil si realizarea esecului ratiunii si in final, de cele mai multe ori ajungi sa iti dai seama ca ratiunea este cea care avea de fapt dreptate, si incepi sa iti dai pumni si palme,metaforic vorbind,sau nu neaparat in unele cazuri, si sa te intrebi:"de ce am fost atat de fraier?"...
"iti amintesti?
demult cum ne uitam...
cum timpul trece,
si noi nu observam...
si cantam
ceva ce nu stiam...
iti amintesti?
tot aici eram...
cine esti,cine sunt?
ce mai beau? ce mai cant?
ce mai fac?ce mai simt?
oare mai pot sa mint?
cine sunt ,cine esti?
oare ma mai iubesti?
cine e,cine nu?
care eu,care tu?
iti amintesti?
cuvinte si taceri...
era demult,
sau poate era ieri..."
Zob-cantec de dragoste
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu