si atunci de ce sa mai existe? ca sa fie unica? si apoi sa ce? sa zdrobeasca visele unui copil sau din contra sa hraneasca iluziile altuia? ironia sortii e ca amandoi priviti acelasi cer , dar nu priviti aceiasi stea.
poate ti-ai putea dori, vazand o stea cazatoare, ca unicitatea sa dispara.. dar nu se va intampla...va fi acelasi lucru, acelasi sentiment, acelasi gol asteptand doar sa fie plin.Sti ca nu va fi niciodata, pur si simplu se va micsora.. dar golul va ramane si asa ajungem cu toti sa avem suflete ciuruite, asemenea unei bucati de cascaval rontaite de un soricel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu