friend...

ma gandeam zilele trecute cat de usor ne alegem prietenii si cat de superficial. o privire, 30 de secunde maxim de contemplare a fiintei pe care vrem sa ajungem sa o numim prieten si gata. involuntar judecam fiecare gest si ne intrebam cat de mult ne seamana sau, din contra, cat de mult difera, in functie de ce avem nevoie in ziua in care ii intalnim pentru prima data. un zambet, un salut pe hol in drum spre laboratorul de chimie, o cafea amara bauta prea incet la o barfa despre nimicurile existentei de liceean si asta este. ajungem sa ne inchipuim ca vom fi legati pe viata de aceasta persoana printr-o prietenie care va strabate in lung si in lat lumea-ntreaga in imensitatea-i.

uneori dupa 2 3 saptamani, alte ori dupa 2 3 ani, cateodata dupa prea multe secrete, in urma multor greseli sau pur si simplu din lipsa de subiecte care sa necesite aprofundare incercam sa gasim alte persoane cu care sa ne-mpartim cafeaua amara... sau ne luam un ceai. asa ajung unii straini sa nu mai fie doar straini, ci persoane care iti stiu dedesubturile, si pe ale caror dedesubturi le sti, dar doar atat.

sper ca e clar ca in aceasta categorie cu siguranta nu intra acele persoane pe care, desi le-ai judecat de la inceput ca pe toti cunoscutii tai, ajungi sa vrei sa le cunosti si sa vrei sa te cunoasca pentru ca sti ca atunci cand vei avea nevoie, indiferent ca vei recunoaste sau nu asta, vor fi acolo. ei sunt acei prieteni pentru care nu conteaza cat de multe alte cafele ai baut cu altcineva sau cat de multe alte ceaiuri, acele persoane care cu cat te cunosc mai mult cu atat ajung sa te indrageasca mai tare . sunt acele persoane de care te leaga prietenii vechi care au suportat o gramada de mizerii si care inca sunt curate...

"We all remember the bed time stories of our childhood. The shoe fit Cinderella, the frog was turned into a prince, sleeping beauty was awakened with a kiss. Once upon a time, and then they lived happily ever after. Fairy tales: the stuff of dreams. The problem is, fairy tales don't come true. It's the other stories, the ones that start in dark and stormy nights and end in the unspeakable. It's the nightmares always seem to become the reality."

:)

"I hate the way you talk to me, and the way you cut your hair. I hate the way you drive my car. I hate it when you stare. I hate your big dumb combat boots, and the way you read my mind. I hate you so much it makes me sick; it even makes me rhyme. I hate it, I hate the way you're always right. I hate it when you lie. I hate it when you make me laugh, even worse when you make me cry. I hate it when you're not around..."

bitersweet memories...

iti aduci aminte cand am fost impreuna la film prima si ultima data,singuri. ce film era? nu mai sti? nu conteaza...imi aduc aminte ca eram atat de speriata incat nu am scos aproape niciun cuvant,probabil ai crezut ca sunt o ciudata.stiu sigur ca nu ti-am dat drumul la mana nicio clipa,mi-era atat de frica sa nu te pierd...nu stiu ce sau daca macar iti amintesti ceva.a fost demult, poate a trecut prea mult timp, dar vezi tu chestia asta este relativa pentru ca uneori mie imi pare ca s-a intamplat ieri...te intrebi de ce am scris asta si de ce tocmai acum?poate e vacanta de vina ...indiferent de ce s-a intamplat intre noi sau intre tine si altele sau intre mine si altii ramai primul si singurul pentru care am fost capabila sa simt ceva mai mult decat o profunda prietenie. uneori ma intreb cum ar fi fost daca as fi stiut sa te pastrez langa mine, uneori ma gandesc la tine...uneori mi-e dor... am incercat sa scap de sentimentele astea, dar nu am reusit cu niciun chip.uneori visez..visez in culori sau gri , dar nu prea conteaza pentru ca zambesc in vise,in visele in care nu te stiu departe...
we could've had it all...

I don't miss you. I miss the way you made me feel. I miss the person you used to be. I miss the person who used to comfort me and take away all my problems, the person who would tell me to sleep late so we can talk.The person who used to tell me that he loved me.

So let's fall in love AGAIN and make them hate us!

Nu cred ca ar trebui sa ma judeci pentru ceva ce nu am facut, dar tu crezi ca mai devreme sau mai tarziu voi face. Oamenii te pot surprinde, oamenii se schimba, unora le pasa, pe uni dintre ei ii cunosti. Pe mine ma cunosti si ar trebui sa sti ca indiferent de ceea ce ai facut tu, indiferent cat de ranita am fost de ce ai facut nu as fi in stare sa iti fac si tie asta. Ar trebui sa ai incredere in mine,pentru ca ti-am demonstrat ca poti si ai de ce sa o faci. In schimb tu ma judeci. Ma pui in fata unui zid legata la ochi si arunci cu rosii in mine si nu esti singura, esti cu ele, pentru ca bineinteles si ele trebuiau sa stie...

Poate inainte sa explici altora ce nu am facut, dar ti se parea ca am de gand sa fac, ar trebui sa vorbesti cu mine. Momentan te urasc. Te urasc din toata inima mea, pentru ceea ce m-ai facut sa par, pentru ca int-un moment scurt am ajuns sa ma indoiesc de mine si pentru ca tu chiar crezi cu tarie ca sunt in stare de asa ceva... te inseli amarnic. Poate in opinia ta nu sunt demna de prietenia ta, sincer chiar nu ma mai intereseaza pentru ca m-am chinuit mult prea mult sa o castig si ti-am oferit-o pe a mea pe o tava, fara niciun fel de conditie si tu ti-ai batut joc de ea, ai profitat de ea iar acum o arunci in cosul de gunoi al altora, nici macar nu mi-o inapoiezi asa zdrobita cum e. Te urasc.