Nu mi-am mai plimbat de ceva timp privirea peste sufletul nimanui si nu am mai lasat de mult timp pe nimeni sa-mi alerge prin minte, in afara de el cu ochii lui caprui. Si de nu foarte curand am fost placut surprinsa si extrem de contrariata cand celor doi ochi caprui, despre care am obosit sa tot povestesc, le tinea companie El. Nu stiu cum a reusit sa isi faca incet loc langa sufletul meu. Nu stiu cum si-a tarat trupul langa al meu si sufletul intr-al meu. Ma intreb cum de a reusit sa vina atat de aproapae si sa ramana acolo, el care de obicei pentru fiecare centimetru prin care se apropia de mine, fugea o mila in directia opusa.

Vreau…

Vreau sa ma trezesc intr-o dimineata lenesa de duminica invaluita in parfumul tau, ascunsa sub asternuturile verzi, alaturi de tine. Sa ma intrebi mormait si inca somnoros unde am pus bricheta sau daca lumanarile de aseara inca ard, sa-mi spui suav ca te lasi de fumat de maine, de fiecare maine si sa ma intrebi daca nu vreau si eu un fum.

Vreau sa te joci in parul meu, de care mi-ai spus de mii de ori ca te-ai indragostit iremediabil, in timp ce eu imi ascund fata in perna din dreapta ta, ca doar e dimineata si sunt nemachiata. Vreau sa stiu ca ziua asta e pentru noi, ca o sa amortim in pat povestind cat e-n luna si-n stele, ascultand Tom Jones sau Sting sau melodia aceea de care mi-ai spus acum o vara. Nu-i mai stiu numele, dar imi placea tare mult, era trista asa ca mine acum, melancolica si visatoare in acelasi timp. Vreau sa masuram timpul in saruturi si iubirea in imbratisari.

   One day I'll walk the streets of Moscow again. Maybe then I will cary other memories in my heart and other feellings will be wraped around my soul, but for right now I know I will miss this experience and everything that came with her. I'll miss persons, places, activities and mostly I'll miss how I felt during this month. I'll miss the reasons for laughing, the reasons for walking miles around the city centre, the reasons for talking...
I'll miss you Moscow and I'm looking forward to seeing you again!

You'll always be my favourite "what if".

Inceput de iulie

   Tremura toata sub privirea lui arzatoare; nu era nevoie sa o atinga, era suficient sa o priveasca si ea stia ca se va intoarce exact de unde a plecat. Stia ca cei doi ochi caprui ii erau suficienti pentru a uita ca si-a propus sa uite, stia ca prezenta lui ii era suficienta pentru a ravasi amintiri pe care le credea de mult uitate, sentimente pe care le credea de mult pierdute.
Ar fi vrut sa ii spuna sa se opreasca,sa inchida naibii ochii aia caprui sau cel putin sa nu se mai uite intr-ai ei, ar fi vrut sa il vada plecat, ar fi vrut sa nu mai stie nimic e el asa cum el nu stia nimic de ea de cele mai multe ori.  Ciudat, vroia sa ii semene, sa nu ii pese.. ce fraiera, chiar credea ca poate! Ceea ce nu stia e ca in jocul asta crud nu ea conducea. Atat de dulce ii era amagirea, atat de confortabil abisul in care singura se arunca de fiecare data cand el se apropia incat ii era imposibil sa renunte.
   Dimineata ea va fi cea care va plange, ea va fi cea care va adauga amintirii in scrumiera curata de pe masa. El, isi va aprinde tacticos o tigara, va zambi stiind ca ea se gandeste la el si cel mai probabil va adormi la loc fara sa-si bea cafeaua, amintirea serii trecute ii este suficienta... pentru moment.

" Aseaza-ti capul unde vrei, dar pe umarul meu era locul ei.." ii spuse fetei in tricou verde. Ea, timida ca intotdeauna, i-a prins mana intr-a ei si i-a soptit usor : "Prea bine..", rezemandu-si capul pe pieptul lui. Nu vroia sa il lase sa plece, tragea prea tare de o iubire care nici macar nu exista. Se afunda atat de tare in fiecare gest prin care el incerca sa-i dovedeasca ca e pustiit, numai pentru a intelege cum ar putea sa-l aduca din nou la viata. Vroia sa o iubeasca, zambetul lui era dependenta ei. Stia ca nu ar fi trebuit sa fie asa, stia ca ar fi trebuit sa plece cat mai departe de acest suflet zdrentuit, dar nu putea... se ambitiona atat de tare si incerca cu fiecare farama a fiintei ei sa-l faca sa o iubeasca, pe ea in tricoul ei verde.
 

When you've given up, when no matter what you do it's never good enough, when you think that it could never get this hard... that's when you'll feel my kind of love.

I want you to make me love you more than I already do. I want you to never leave me missing you. I want you to smile when I text you, or when I say hy. I want you to hold my hand when we're walking home from a party. I want you to fell like home in my arms. Bassically, I want you to love me back.

Urmele de ruj visinu pe mucul de tigara din scrumiera neglijent abandonata langa cele doua pahare de cola unul jumatate plin si altul jumatate gol, urmele talpilor mici pe parchetul de altfel atent curatat, caldura locului de langa el si zambetul vinovat. A fost suficienta o privire pentru cei doi ochi caprui. Inca isi aduce aminte cum s-a ridicat incet de pe canapeaua veche i-a prins mana stanga intr-a lui si-a apropiat fata de a ei, s-a pierdut in caramelul ochilor ei pana cand buzele aspre si uscate au intalnit pielea fina si un pic amara a gatului ei. Ii stia parfumul, ii stia gustul, o stia si nu i-a fost greu sa ii gaseasca buzele moi. Ea s-a abandonat pentru o secunda in bratele lui pana cand a simtit gustul de tutun amestecat cu ruj...

I'm fine. I'm always fine, aren't I?

I made my home in between the pages of my books.

   Si te mai intreb inca o data, pentru ca ultima oara ai tacut, sau cel putin cuvintele tale asta au facut. Ce se intampla cu tot dorul acesta din noi? Unde se ascunde intr-un final, unde incape atat de mult dor? Cum il putem sufoca? De cate grame de iubire e nevoie pentru a absorbi fiecare litru de dor?
   Cum? Nu stii?ciudat... Parca aveai raspuns pentru orice, pentru orice gest, pentru orice cuvant rostit sau rasfrant in privire. M-am inselat atat de tare in privinta ta...  Acum oricat de tare m-as stradui, nu stiu cum sa fac sa dispara norul pufos in care te-am ascuns in capul meu, doar ca sa cazi intr-un sertar prafuit, dintr-un colt mai intunecat al mintii mele.Vreau sa incetez sa-mi definesc anumite sentimente prin tine. Vreau sa dezgolesc orice cuvant de orice sens pe care l-am asociat candva cu tine...

     Te-am ascuns in umbra inimii mele si nu am lasat lumea sa ajunga la tine. Ti-am faurit un alt univers complet ca sa nu ai cum sa-ti motivezi plecarea. Nu te-am lasat sa mori insetat in zilele toride de vara, ti-am dat sa sorbi din iubirea mea. Nu ti-am lasat sufletul tanjind dupa mancare, te-am lasat sa musti cu patos din sufletul meu. Vroiai sa dansezi, iti faceam loc intr-un colt si zgariam cu unghia vinilinurile vechi pana cand sunete perfecte iti mangaiau timpanul. Iti doreai sa citesti, scrijeleam pe peretii negri ai trupului meu cuvinte dulci amestecate cu amaraciunea cafelei de langa ele. Visai sa zbori, imi rupeam fara sa stau pe ganduri aripile si le lipeam sufletului tau. Te-as fi pastrat mereu in umbra inimii mele si as fi rupt bucati din mine ca sa te pot intregi, as fi mers dupa nori si as fi implorat ingeri sa imi dea bucati din ei ca sa te intregesc si daca nu mi-ar fi dat as fi rupt bucati din ei si te-as fi reconstruit, daca ai fi ramas in umbra inimii mele.

   Welcome 2013! Please be AWESOME!!
http://www.youtube.com/watch?v=mObouU6xacs

Un miez de colt de vis

      Tin de un colt de vis pentru ca imi pare atat de dulce. Dau la o parte sute de coji si imi apare el, miezul apetisant, mai intens colorat decat orice am vazut pana acum in intreaga-mi existenta. Il studiez cu grija. E primul pe care il vad. Primul meu miez de colt de vis si as vrea sa devin una cu el intr-o secunda. Ii cer in repetate randuri sa renunte la jocul care pare a-i face o deosebita placere, jocul cu restul sufletului meu si sa se identifice cu mine. Refuza. Se indoaie tacticos in jurul mainii mele si imi sopteste, destul de incet, "poate maine..."

when it comes to love we're all just kids.

e chiar amuzant cum credem toti ca am crescut si cum speram ca de maine, de fiecare maine, sa fim mai maturi. ne mintim si ne spunem ca suntem mai intelepti cu fiecare zi si ca fiecare experienta ne maturizeaza. apoi, vine iubirea, ne loveste in fata sau, poate, pur si simplu ne strange suav in brate, neasteptat oricum si atunci suntem din nou copii, mai copii decat oricand, caci atat mintea cat si inima isi aduc aminte ce inseamna inocenta si naivitatea.

Sometimes the angels smoke, hiding it with their sleeves, and when the archangel comes, they throw the cigarettes away: that's when you get shooting stars.


lovely song...

Un stergar pe masa

Un strengar in casa

si ea..

O luna in fereastra

O pasare maiastra

si ea..

Chip livid de mort

Pierdut intr-un port

si ea..

Sunet in surdina

Piele alba fina

si ea..

Clipa infinita

Soapta nezidita

si ea..

O cat o iubea!

Un mort, un zmeu,

Un om, un zeu,

Era pictat

de ea.

It's kinda fucked up, isn't it? How all of a sudden, someone just wakes up and decides to never talk to you again. No reason. No explanation. No words said. They just leave you hanging like you never meant a shit to them...and what hurts the most is how they made it look so easy.

friend...

ma gandeam zilele trecute cat de usor ne alegem prietenii si cat de superficial. o privire, 30 de secunde maxim de contemplare a fiintei pe care vrem sa ajungem sa o numim prieten si gata. involuntar judecam fiecare gest si ne intrebam cat de mult ne seamana sau, din contra, cat de mult difera, in functie de ce avem nevoie in ziua in care ii intalnim pentru prima data. un zambet, un salut pe hol in drum spre laboratorul de chimie, o cafea amara bauta prea incet la o barfa despre nimicurile existentei de liceean si asta este. ajungem sa ne inchipuim ca vom fi legati pe viata de aceasta persoana printr-o prietenie care va strabate in lung si in lat lumea-ntreaga in imensitatea-i.

uneori dupa 2 3 saptamani, alte ori dupa 2 3 ani, cateodata dupa prea multe secrete, in urma multor greseli sau pur si simplu din lipsa de subiecte care sa necesite aprofundare incercam sa gasim alte persoane cu care sa ne-mpartim cafeaua amara... sau ne luam un ceai. asa ajung unii straini sa nu mai fie doar straini, ci persoane care iti stiu dedesubturile, si pe ale caror dedesubturi le sti, dar doar atat.

sper ca e clar ca in aceasta categorie cu siguranta nu intra acele persoane pe care, desi le-ai judecat de la inceput ca pe toti cunoscutii tai, ajungi sa vrei sa le cunosti si sa vrei sa te cunoasca pentru ca sti ca atunci cand vei avea nevoie, indiferent ca vei recunoaste sau nu asta, vor fi acolo. ei sunt acei prieteni pentru care nu conteaza cat de multe alte cafele ai baut cu altcineva sau cat de multe alte ceaiuri, acele persoane care cu cat te cunosc mai mult cu atat ajung sa te indrageasca mai tare . sunt acele persoane de care te leaga prietenii vechi care au suportat o gramada de mizerii si care inca sunt curate...