Nu mi-am mai plimbat de ceva timp privirea peste sufletul nimanui si nu am mai lasat de mult timp pe nimeni sa-mi alerge prin minte, in afara de el cu ochii lui caprui. Si de nu foarte curand am fost placut surprinsa si extrem de contrariata cand celor doi ochi caprui, despre care am obosit sa tot povestesc, le tinea companie El. Nu stiu cum a reusit sa isi faca incet loc langa sufletul meu. Nu stiu cum si-a tarat trupul langa al meu si sufletul intr-al meu. Ma intreb cum de a reusit sa vina atat de aproapae si sa ramana acolo, el care de obicei pentru fiecare centimetru prin care se apropia de mine, fugea o mila in directia opusa.

Vreau…

Vreau sa ma trezesc intr-o dimineata lenesa de duminica invaluita in parfumul tau, ascunsa sub asternuturile verzi, alaturi de tine. Sa ma intrebi mormait si inca somnoros unde am pus bricheta sau daca lumanarile de aseara inca ard, sa-mi spui suav ca te lasi de fumat de maine, de fiecare maine si sa ma intrebi daca nu vreau si eu un fum.

Vreau sa te joci in parul meu, de care mi-ai spus de mii de ori ca te-ai indragostit iremediabil, in timp ce eu imi ascund fata in perna din dreapta ta, ca doar e dimineata si sunt nemachiata. Vreau sa stiu ca ziua asta e pentru noi, ca o sa amortim in pat povestind cat e-n luna si-n stele, ascultand Tom Jones sau Sting sau melodia aceea de care mi-ai spus acum o vara. Nu-i mai stiu numele, dar imi placea tare mult, era trista asa ca mine acum, melancolica si visatoare in acelasi timp. Vreau sa masuram timpul in saruturi si iubirea in imbratisari.

   One day I'll walk the streets of Moscow again. Maybe then I will cary other memories in my heart and other feellings will be wraped around my soul, but for right now I know I will miss this experience and everything that came with her. I'll miss persons, places, activities and mostly I'll miss how I felt during this month. I'll miss the reasons for laughing, the reasons for walking miles around the city centre, the reasons for talking...
I'll miss you Moscow and I'm looking forward to seeing you again!

You'll always be my favourite "what if".

Inceput de iulie

   Tremura toata sub privirea lui arzatoare; nu era nevoie sa o atinga, era suficient sa o priveasca si ea stia ca se va intoarce exact de unde a plecat. Stia ca cei doi ochi caprui ii erau suficienti pentru a uita ca si-a propus sa uite, stia ca prezenta lui ii era suficienta pentru a ravasi amintiri pe care le credea de mult uitate, sentimente pe care le credea de mult pierdute.
Ar fi vrut sa ii spuna sa se opreasca,sa inchida naibii ochii aia caprui sau cel putin sa nu se mai uite intr-ai ei, ar fi vrut sa il vada plecat, ar fi vrut sa nu mai stie nimic e el asa cum el nu stia nimic de ea de cele mai multe ori.  Ciudat, vroia sa ii semene, sa nu ii pese.. ce fraiera, chiar credea ca poate! Ceea ce nu stia e ca in jocul asta crud nu ea conducea. Atat de dulce ii era amagirea, atat de confortabil abisul in care singura se arunca de fiecare data cand el se apropia incat ii era imposibil sa renunte.
   Dimineata ea va fi cea care va plange, ea va fi cea care va adauga amintirii in scrumiera curata de pe masa. El, isi va aprinde tacticos o tigara, va zambi stiind ca ea se gandeste la el si cel mai probabil va adormi la loc fara sa-si bea cafeaua, amintirea serii trecute ii este suficienta... pentru moment.

" Aseaza-ti capul unde vrei, dar pe umarul meu era locul ei.." ii spuse fetei in tricou verde. Ea, timida ca intotdeauna, i-a prins mana intr-a ei si i-a soptit usor : "Prea bine..", rezemandu-si capul pe pieptul lui. Nu vroia sa il lase sa plece, tragea prea tare de o iubire care nici macar nu exista. Se afunda atat de tare in fiecare gest prin care el incerca sa-i dovedeasca ca e pustiit, numai pentru a intelege cum ar putea sa-l aduca din nou la viata. Vroia sa o iubeasca, zambetul lui era dependenta ei. Stia ca nu ar fi trebuit sa fie asa, stia ca ar fi trebuit sa plece cat mai departe de acest suflet zdrentuit, dar nu putea... se ambitiona atat de tare si incerca cu fiecare farama a fiintei ei sa-l faca sa o iubeasca, pe ea in tricoul ei verde.
 

When you've given up, when no matter what you do it's never good enough, when you think that it could never get this hard... that's when you'll feel my kind of love.